- díjmã
- s. f., g.-d. art. díjmei; pl. díjme
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
díjmã
Look at other dictionaries:
dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a … Dicționar Român
desetină — DESETÍNĂ, desetine, s.f. 1. (În sec. XV XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară şi la noi, egală cu 1,09 ha. [acc. şi:… … Dicționar Român
dijmaş — DIJMÁŞ, dijmaşi, s.m. Ţăran iobag obligat să plătească dijmă. – Dijmă + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dijmáş s. m., pl. dijmáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIJMÁŞ dijmaşi m … Dicționar Român
dijmui — DIJMUÍ, dijmuiesc, vb. IV. tranz. 1. A aduna dijma. 2. (peior.) A şi face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUÍ vb. (ist.) (înv.) a zeciui. (Boierul dijmui produ … Dicționar Român
colon — COLÓN1, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze… … Dicționar Român
colonat — COLONÁT s.n. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Formă de relaţii sociale caracterizată prin legarea (lega) din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau şi pentru care plăteau proprietarilor dijmă. – Din lat.… … Dicționar Român
vinărici — VINĂRÍCI, vinăriciuri, s.n. (În evul mediu, în Ţara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. ărici. Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX 98 VINĂRÍCI s.… … Dicționar Român
zeciuială — ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s.f. (înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obţinute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forţa cineva) ca… … Dicționar Român
decima — DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – cuv. lat. Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX 98 DECIMÁ2, decimez, vb. I. tranz. 1. (În Roma antică … Dicționar Român
dijmar — DIJMÁR, dijmari, s.m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMÁR s. v. dijmuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dijmár s. m., pl. dijmári … Dicționar Român
